Inhumare sau Incinerare? 2 Subiecte contoversate!

Când o persoana dragă părăsește aceasta lume, familia și apropiații încep pregătirile pentru a-l conduce pe ultimul sau drum, încununat de iubire și recunoștiință. Obligația noastră creștină față de răposat este să ȋl ȋngrijim după cum ne ȋndeamnă practicile și obiceiurile religioase.
Mai mult, avem datoria de a respecta ultimele dorințe și de a i le ȋndeplini. Dar ce facem ȋn cazul ȋn care ultima sa cerere este ca trupul său să-i fie incinerat, iar noi vrem să fie ȋngropat?
Incinerarea este un subiect controversat ȋn majoritatea religiilor, spre deosebire de ȋnhumare care este acceptată de Bisericile din ȋntreaga lume și este văzută de multe dintre acestea drept cea mai adecvată practică funerară.
Ȋn situația dată, cel mai indicat este să ne informăm dacă religia de care aparținem atȃt noi, cȃt și răposatul, permite practica respectivă și ce trebuie să facem dacă Biserica nu este de acord.
Iată care sunt opiniile clericilor cu privire la cele două procese: incinerearea și ȋnhumarea:

Incinerare

Incinerarea este procesul prin care trupul este redus la cenușă după arderea sa. Este o practică des ȋntȃlnită în timpurile biblice, mai puțin printre israeliți și credincioșii Noului Testament. Cei din urmă nu acceptă acest proces, deoarece au credința că ȋntr-o zi Dumnezeu ne va ȋnvia corpurile și le va reuni cu sufletele noastre.
Prin ardere trupul este complet distrus și minunea nu se va mai putea săvȃrși. Pentru majoritatea religiilor, incinerarea este o practică lipsită de moralitate, de respect față de răposat și mai ales de credință, ȋn ciuda faptului că Biblia nu condamnă ȋn mod direct acest obicei.
Nu este specificat nici ce este demn de realizat cu trupul celor decedați, ci doar că funeraliile trebuie să respecte modul în care comunitatea alege sa acționeze.

Incinerarea din perspectiva religiilor lumii

În timpul Revoluției Franceze, incinerarea a fost aleasă pentru a reduce rolul bisericii în procesul funerar. Pe baza acestui motiv, Biserica Catolică a ȋnceput să se opună obiceiului până în secolul al XX-lea, ȋnsă ȋn prezent este o practică acceptată, atȃt timp cȃt se înfatuiește ȋn conformitate cu principiile religioase catolice.
Ȋn credința budistă și hindusă, cremațiunea este una dintre cele mai comune practici funerare. Cea din urmă religie consideră că incinerarea nu e doar modalitatea prin care trupul ȋși ȋncheie prezența pe pămȃnt, ci și calea prin care sufletul intră în noua sa viață, urmȃnd să se
reȋncarneze.
Alături de protestanți, calviniștii și luteranii acceptă incinerarea încă din 1898. De cealaltă parte, iudaismul și islamisul condamnă acest obicei, văzȃnd ȋn cremațiune tragicul moment din lagărele de exterminare din timpul Holocaustului.
Nici Biserica Ortodoxă nu este de acord cu această practică, insistȃnd intens asupra faptului că doar prin înmormântare ne putem arăta respectul față de trupul uman, el fiind creația lui Dumnezeu, opunȃndu-se violenței la care este supus prin ardere.
Tot religia ortodoxă consideră că incinerarea reprezintă respingerea corpului neȋnsuflețit de către apropiați și totodata exprimă dorința de a-i șterge amintirea. Dacă un creștin ortodox alege să practice acest obicei, Biserica refuză să țină orice fel de slujbă religioasă atât la moartea celor incinerați, cât și după aceea.

Incinerarea din perspectiva legislației în vigoare

În pofida faptului că nu toate cultele religioase ale lumii acceptă incinerarea ca modalitate de trecere spre viața veșnică, noua legislație în vigoare prevede condiții stricte pentru această practică.
Incinerarea nu se poate realiza fără AUTORIZAȚIA DE INCINERARE/ÎNHUMARE care este eliberată de Direcția de Sănătate Publică Județeană sau a Municipiului București.
Persoana desemnată conform art.17 din Legea nr. 102/2014 este obligată să completeze și să semneze un document intern, elaborate de crematoriu. Acest document se numește SOLICITARE DE INCINERARE și cuprinde datele de identificare ale persoanei decedate și ale solicitantului.
Trupul neînsuflețit ce urmează să fie incinerat va avea atașat la articulația mâinii sau a gleznei o brățară cu datele de identificarea, atașar ea acesteia va fi responsabilitatea firmei de pompe funebre ce preia corpul.
Cenușa rezultată în urma incinerării se păstrează în urne create special pentru acest procedeu. Urnele pot fi păstrate în locuri amenajate din incinta crematoriilor și cimitirelor, pot fi înhumate sau depuse în cavou.

Inhumare

Considerată cea mai creștină practică, majoritatea Bisericilor ȋndeamnă la ȋngroparea răposaților. Fiind elementul material din care a fost creat primul om, Adam, pămȃntul va putea reface trupul neȋnsuflețit. De altfel, există și concepția că prin acest proces, corpul este păstrat pentru învierea de la Judecata de Apoi.
Ȋn Biblie nu există o precizare clară în legătură cu practicile legate de trupul neînsuflețit, ȋnsă religiile iau exemplul lui Isus Cristos, care a fost îngropat. Ȋn concepția ortodoxismului, iudaismului și a islamismului, ȋnhumarea este singura cale dreaptă, orice altă practică fiind condamnată, iar celor care o excută nu le este acordat sprijin din partea bisericii.
Chiar dacă ȋn religii precum catolicism, hinduism, budism, protestantism, calvinism si luteranism, este acceptată incinerarea, nu ȋnseamnă că ȋngroparea nu este ȋn continuare o formă acceptată și susținută de Biserici.
Deși ȋn Biblie nu este impus un anumit obicei, este acceptat și recunoscut faptul că mȃntuirea sufletului se săvȃrșește prin credința de care răposatul a dat dovadă ȋn timpul vieții și prin faptele bune pe care le-a făcut, si nu prin modul ȋn care trupul acestuia a fost ȋnlăturat de pe pămȃnt.
Alegerea aparține celui care a părăsit această lume, precum și a dumneavoastră, a familiei
ȋndurerate.

Reglementările legale privind înhumarea trupului

Legislația din Romania prevede ca înhumarea trupului neînsuflețit să se realizeze doar pe baza CERTIFICATULUI DE DECES eliberat de autoritățile publice locale de pe raza localității de domiciliu a persoanei decedate.
Dacă se dorește înhumarea în altă localitate, la distanță mai mare de 30 kilometri, alături de documentele necesare înhumării trebuie să existe și AVIZUL SANITAR DE
ÎNHUMARE/TRANSPORT care este eliberat de Direcția de Sănătate Publică Județeană sau a Municipiului București.
În acest caz, îmbălsămarea trupui devine obligatorie. Prevederile legale intrate în vigoare în anul 2016 obligă agențiile de servicii funerare să pună în sicriu, lângă decedat monstre din
substanțele cu care a fost îmbălsămat, în flacoane de 50 ml.
De asemenea, la incheietura mâinii decedatului trebuie atașată o brățară cu datele de identificare ale firmei care s-a ocupat de îngrijirile mortuare.