CREDINȚA CATOLICĂ – 3 Ritualuri De înmormântare

Cuprins
1. Ȋn credința catolică, moartea semnifică plecarea către viața veșnică.
2. PRIVEGHEREA LA MORT
3. RITUALUL ÎNMORMÂNTÃRII
4. PARASTASUL
5. CINE ARE DREPTUL LA INMORMANTARE CRESTINA
6. CINE NU ARE DREPTUL LA INMORMANTARE CRESTINA

Ȋn credința catolică, moartea semnifică plecarea către viața veșnică.

Locul în care sufletul va continua să trăiască liniștit în gloria cerului. Pierderea unei persoane dragi este dureroasă, însă pentru cei trecuți în lumea de dincolo înseamnă găsirea fericirii și unirea lui cu Hristos, dacă până la sfârșitul vieții au ales să creadă în El. Pentru aceștia există Purgatoriul, un loc de curățare prin foc a sufletelor cu păcate ușoare, înainte de a avea acces în Rai. Cei care neagă însă credința catolică și trec în neființă în starea păcatului grav, vor coborî în Iad. Toți apropiații au datoria de a îndeplini ritualuri creștinești, menite să-i ajute pe cei adormiți să treacă împreună cu Hristos în lumea de dincolo și să ajungă în cer alături de sfinți.

PRIVEGHEREA LA MORT

În funcție de tradiție, privegherea poate avea loc în casa răposatului, la capela cimitirului sau a bisericii. Aceasta se poate face în prezența preotului sau chiar a unei persoane care nu aparține clerului. Aici, cunoscuții și apropiații celui care s-a stins din viață vin să-și ia adio aducându-i flori și coroane funerare.
Ȋn timpul pregătirii trupului și după ce acesta este așezat ȋn sicriu și pus pe catafalc (suportul pentru cosciug) se recită o rugăciune, respectiv un psalm, o invocație biblică sau o lectură scurtă.
Privegherea se ȋncheie cu rugăciunea Tatăl Nostru.

RITUALUL ÎNMORMÂNTÃRII

Liturghia înmormântării simbolizează celebrarea misterului pascal al lui Hristos, prin care Biserica se roagă ca fiii ei să treacă de la moarte la viața veșnică și să fie primiți în Împărăția Cerurilor. Religia și credința catolică propune trei ritualuri de înmormȃntare, care se diferențiază prin locul unde se desfășoară:
– Primul tip presupune desfășurarea ritualului de ȋnmormȃntare, atȃt ȋn casa celui care nu se mai află printre cei vii, cȃt și la biserică și cimitir;
– Al doilea tip presupune ca ritualul să fie facut ȋn capela cimitirului și, ȋn cele din urmă, la mormȃnt;
- Ultimul tip de ȋnmormȃntare implică doar un moment, acela fiind ȋn casa celui trecut ȋn lumea de dincolo.

Cel mai comună formă de înmormântare este cea care se realizează în toate cele trei locuri, în casa celui răposat, la biserică și ulterior la cimitir, aceasta presupunând patru momente principale:
– Primirea
Primirea celui plecat dintre cei vii se face prin cȃteva cuvinte de credința catolică (rugaciune) din partea comunității, pentru a-l ajuta pe cel plecat să dobȃndească fericirea și liniștea. După acest moment, sicriul este transportat spre biserică, ȋnaintea lui fiind dusă o cruce. Ȋn acest timp se cȃntă cațiva psalmi.
- Jertfa euharistică
După ce sicriul este așezat ȋn biserică, alături de Evanghelie, Sfȃnta Scriptură sau cruce, are loc jertfa euharistică. Se desfășoară printr-un moment ȋn care se oferă Tatălui, prin Duhul Sfȃnt, jertfa morții și ȋnvierii lui Hristos, cerȃndu-I ca sufletul care a părăsit trupul să fie purificat de păcate și să fie primit ȋn Ȋmpărăție. Este recomandat credincioșilor să ia parte la jertfă primind sfȃnta Ȋmpărtășanie.
– Salutul de bun-rămas
Este ultimul salut pe care comunitatea i-l adresează celui care a părăsit lumea ȋnainte ca trupul acestuia să fie ȋnmormȃntat. La final, preotul stropește sicriul cu apă sfințită și are loc cȃntarea de rămas bun sau cȃteva clipe de tăcere ȋn care toți cei prezenți se roagă pentru sufletul celui plecat.
– Liturghia Cuvȃntului
Liturghia Cuvȃntului are loc ȋn momentul ȋnmormȃntării. Predica va lumina misterul morții creștine, evitand elogiul funebru.

PARASTASUL

Parastasul este slujba de pomenire a morților după ce aceștia au fost ȋnmormȃntați. Adepții credinței catolice nu cred ȋn parastase, deoarece presupun că cel trecut ȋn lumea de dincolo a avut timp să facă fapte bune ȋn viața pe care a trait-o. Ei consideră că judecata are loc imediat după moarte și că nu există vămile văzduhului, acele opriri pe care sufletul le face înainte de a ajunge la Dumnezeu.
În schimb, apropiații și cunoscuții se roaga și țin post pentru cel care s-a stins din viață.

CINE ARE DREPTUL LA INMORMANTARE CRESTINA

Conform religiei, doar credincioșii au dreptul la înmormântare creștină, dar sunt și cazuri de excepție precum cele de mai jos care au acest drept :
– Copiii care au murit înainte de a fi botezați. Dacă părinții intenționau să își boteze pruncul, atunci acesta poate fi înmormântat creștinește;
– Catehumenii. Persoanele adulte care nu erau botezate, dar se pregăteau să facă acest pas; Cei care au cerut să fie incinerați. Cu condiția ca aceștia să nu fi făcut această alegere împotriva credinței creștine.

CINE NU ARE DREPTUL LA INMORMANTARE CRESTINA

Ȋnmormȃntarea creștină este doar pentru credincioși, asadar sunt privati de acest ritual urmatorii:
– Cei incinerați din motive care sunt împotriva credinței creștine;
– Ereticii și schismaticii. Creștinii care în timpul vieții au creat controverse cu privire la credința catolică sau a Bisericii.
– Apostații. Cei care au renunțat la credința catolică și convingerile religioase;
– Păcătoșii care au săvârșit fapte evidente demne de a fi condamnate și neiertate.
Prin ȋnmormȃntare, creștinii ȋși artă iubirea și grija față de cel stins din viață. Toate aceste ritualuri realizate de credincioși și de apropiații celui trecut ȋn neființă, ajută sufletul să găsească liniștea și drumul către Isus Hristos. Oamenilor le revine datoria de a se ruga pentru iertarea păcatelor pe care le-a săvȃrșit ȋn timpul vieții și pentru primirea lui ȋn Ȋmpărăția Cerurilor.